Pur si simplu: uRMa
Totul a inceput anul trecut pe la sfarsitul lui septembrie. Maria Mea asculta deja de ceva timp si evident ca in cele din urma mi-a trimis si mie cateva piese. Le-am ascultat si le-am uitat prin fisiere. Eram ocupata cu altceva atunci. Cand am observat statusul ei care se repeta obsesiv (“You can buy me with a coffee/ I’m so cheap”) am intrebat-o de unde e. Mi-a spus ca mi-a trimis uRMa si ca ar trebui sa mai ascult odata, mai atent. Zis si facut. De data asta i-am acordat timp. Nu am ascultat pe fuga, m-am chinuit sa inteleg versurile, sa imi las mintea sa se joace pe acordurile ei. Dupa o astfel de sedinta am devenit irecuperabil uRMa obsessed.
Nu ma mai saturam sa-i ascult, iar cand nu eram acasa fredonam peste tot franturi din piese,prima care-mi venea in minte. La scoala aveam versuri scrise in majoritatea caietelor, iar colegele de banca stiau sa ma lase in nebunia mea. Am ascultat pana la epuizare [sau cel putin asa am crezut] Nomad Rhymes. Era momentul sa trec la urmatoarea etapa.
Cu un drum de Cluj am rezolvat doua probleme arzatoare: am vazut-o pe scumpa mea Maria si am primit de la ea al doilea album uRMa, Anger as a gift. La inceput cu reticenta, apoi cu curiozitate si in cele din urma cu aceeasi sete cu care ascultam “Nomad Rhymes” am inceput sa ascult si acest al doilea album. De atunci nu mai pot sa le ascult separat. “Anger as a gift” este continuarea fireasca de la “Nomad rhymes”. Pentru mine nu sunt doua albume diferite, sunt pur si simplu uRMa.
Cand i-am spus “You can buy me with a coffee I’m so cheap”, el a spus “ok”. M-am indragostit si i-am declarat ca “I feel more than words can say” si ca “I just feel that I’m safe/ In your arms”. Cand ne certam ii spuneam “How long does it take for you to see in side of me?” si aveam impresia ca “What I am is not enough”. Cand am simtit ca nu mai merge i-am spus ca “It’s out of my hands” si i-am urlat “Take your demons out of me”, ca apoi sa regret “Those simple things”. Da, am trait o iubire pe ritmurile acestei formatii si a fost the best one yet.
Credeam ca uRMa nu mai are nici un secret fata de mine. Nu puteam sa ma insel mai mult. Desi am ascultat de atatea ori toata piesele, inca ma surprind. Le redescopar cu fiecare noua ascultare. Gasesc inflexiuni noi in vocea lui Byron sau a lui Mani, inflexiuni care la ascultarea precedenta nu le-am remarcat. Ma las purtata de sunetul instrumentelor de percutie, de chitara si de flaut si realizez ca de fiecare data simt ceva nou; mirosul vechilor amintiri legate de uRMa sunt tot acolo, dar mai e ceva, ceva inedit, ceva care ma fascineaza, care ma face sa-i ascult, ceva atat de frumos si de pur, atat de uRMa…
Da, sunt obsedata, sunt tra-uRMa-tizata. Fiecare por al corpului mi se deschide pentru a primi binecuvantarea sunetelor, calmul sau furia versurilor, acea stare pe care doar uRMa mi-o poate da. Vibrez in ritmul uRMa, traiesc zile lenese ascultand uRMa, iubesc pe versurile de la uRMa, visez, citesc, gandesc, exist in ritmul uRMa.
